Dragi parinti, stiu ca aparitia unui copil este în orice familie un moment de bucurie, dar si de maxime asteptari. Mai exact, parintele doreste ca cel mic sa fie sanatos, destept, iar daca s-ar putea ca atunci când va fi mare sa-i uimeasca pe toti, prin cunostintele sale, cu atat mai bine. Multi parinti ii "traseaza viitorul" copilului, inca de cand acesta este mic, "orientandu-l" deja spre cariere respectabile: medicina, avocatura, mass-media. Sincer, a visa ce este mai bun pentru copiii nostri nu este nici pe departe un lucru rau. Dar a ne încapatana, facand uz de autoritatea noastra, de parinti, pentru a-l obliga pe copil sa urmeze o cariera aleasa de noi si fata de care copilul nu are nicio inclinatie, este cea mai mare greseala pe care o poate face un parinte.

Fiecare individ este unic

Sa nu uitam ca fiecare om este un individ unic, ce trebuie sa fie mandru de inividualitatea (unicitatea) sa. Inca de la varste fragede, este posibil sa se contureze punctele "forte" ale copilului. Astfel, daca observam ca cel mic nu se mai satura desenand sau pictand, este foarte probabil ca acesta sa aiba inclinatii spre pictura; daca cel mic alearga, se catara si pare sa nu oboseasca jucandu-se afara cu ceilalti copii, este posibil sa aveti în familie un mic sportiv; daca cel mic face calcule cu usurinta, este posibil ca in viitor sa i se potriveasca o cariera din domeniul stiintelor exacte s.a.m.d. 

Cum trebuie sa reactionam

Atitudinea corecta din partea parintilor este cea de sprijinire si de intelegere a preocuparilor copilului. Aceasta atitudine sanatoasa a parintilor ar trebui sa se mentina si pe masura ce copilul creste. Nu trebuie sa uitam nicio clipa ca cei care reusesc in cariera sunt cei care sunt entuziasmati de ceea ce fac, deci, cei carora le place munca pe care o depun. Iar munca, dragi parinti, o depunem toata viata. Si, daca nu ne place ceea ce facem, atunci ne transformam in oameni blazati si, intr-un final, nefericiti.

Despre potentialul copilului si sistemul de invatamant

Din acelasi motiv, consider ca sistemul de invatamant din trecut, precum si cel de astazi au o carenta uriasa, si anume: nu se pune accent pe individualitatea copilului, pe stimularea potentialului propriu si "merge" dupa aceleasi sabloane de invatamant de masa. Astfel, mintile copiilor sunt bombardate de acumularea de cunostinte, in detrimentul intelegerii fenomenelor în sine sau al aplicabilitatii acestora. Si, daca este asa cum spun cercetatorii, ca dupa un timp nu mai ramanem decat cu 10% din ceea ce am invatat, realizati cat sunt de importante calitatea si aplicabilitatea informatiilor. Astfel, indraznesc sa afirm ca nu exista copii slabi la invatatura sau dezinteresati, ci numai profesori blazati, care nu stiu cum sa faca materia accesibila si interesanta.