Of, tare greu îl conving sa mearga la culcare! Asa se plâng multi parinti, referindu-se fie la odihna de dupa-amiaza, fie la somnul de noapte. Cât ar fi de obosit copilul, în momentul în care trebuie sa doarma vrea sa se joace ori sa-i spui o poveste, îi este foame ori sete, orice vrea, numai sa nu se duca la culcare.
Lucrurile nu sunt într-atât de tragice pe cât par la prima vedere si exista o multime de solutii care usureaza „munca" de convingere, mentinând în acelasi timp „bunele relatii" dintre adulti si copii. Nu este nevoie decât de câteva reguli simple si mici „trucuri" nevinovate. Orele de odihna depind de un program întelept stabilit.
Multa miscare
În primul rând, copilului
trebuie sa i se asigure activitatea în
aer liber, multa miscare si jocuri. Iar daca vremea nu permite, este bine sa
fie antrenat în jocuri active de interior. Din nefericire, când se afla în
casa, copilul este mai mult decât restrictionat:
Nu tipa! Nu sari! Nu bate! Nu...
Fara îndoiala, vecinii nu trebuie sa fie deranjati. Dar exista mijloace prin care îi puteti asigura copilului miscare, fara a face un zgomot care sa îi tulbure pe altii. De pilda, îi cereti copilului sa danseze ca un animalut (calut, pisicuta) ori ca o pasare pe o muzica lenta, la intensitate mica. Sau alcatuiti o „orchestra" în doi, folosind doua linguri de lemn, si faceti întrecere cine bate mai încet lingurile una de cealalta. Important e ca micutul sa se miste si sa se bucure.
Puteti confectiona (împreuna cu copilul) diferite „instrumente muzicale" din cutiute din plastic/carton, pe care sa le umpleti cu ce aveti prin casa - orez, fasole, porumb, fidea, nisip ori pietricele (pe care aveti grija sa le aduceti de afara, ca rezerva, pentru zile fara soare). Mai întâi, va fi activitatea de testare, pentru a vedea cum suna, apoi încercati o melodie (ritmuri) cu toate aceste instrumente si - de ce nu? - un cântec inventat pe moment. Copiilor le place sa incanteze, sa „cânte" cuvintele, sa se amuze cu jocurile de limbaj.
Pentru ca jocul cu mingea de cauciuc este prea zgomotos, puteti utiliza, de pilda, mingile din hârtie sau cele din burete. Daca în casa exista o pisica sau un catel, va puteti vedea de alte treburi linistiti, pentru ca pisicile si câinii nu se satura niciodata de joaca. Daca (din nefericire) sunteti adeptul unei hiperigiene (ceea ce va face copilul vulnerabil pâna si la gândul existentei unui fir de praf), nu aveti ce face, trebuie sa tineti locul pisicii sau catelului, dupa preferinta. Puteti arunca la tinta sau organiza un mic fotbal între jucarii, pe care le mânuiti dumneavoastra si copilul. Chiar daca jocul nu va fi foarte inspirat, copiii mici vor avea o dubla bucurie: se vor misca si se vor juca împreuna cu adultul.
Trecerea lina spre odihna
Nimanui nu îi place sa fie întrerupt din-tr-o activitate care îi face placere. Cu atât mai putin copiii, care se angreneaza total în joc. De aceea, când se apropie timpul mesei, activitatea trebuie sa fie mai putin intensa. Cel mai bine, adultul spune ca a obosit; asa ca vor mai arunca de doua ori cu mingea si apoi vor face alte lucruri. Este un fel de negociere, propusa si rezolvata de catre adult. Pentru ca se asigura un timp de trecere, copilul nu va protesta. Pâna se strâng jucariile si lumea se spala pe mâini pentru masa, lucrurile se linistesc.
Dupa masa de prânz este obiceiul, dictat de altfel de bioritmul natural, ca micutii sa doarma. În functie de temperament, dar si de gradul de oboseala, unii copii adorm imediat, iar altii - absolut niciodata. Daca sunt frati si surori aproximativ de aceeasi vârsta, lucrurile se complica, pentru ca joaca poate fi mai interesanta atunci când se presupune ca ar trebui sa stea cuminti si sa doarma.
Pentru asemenea situatii exista câteva solutii. De exemplu, dupa spalatul pe dinti si îmbracatul pijamalei, le puteti acorda copiilor câteva minute de nesomn în care le puneti o melodie linistita, usor repetitiva (ca de pilda, Boleroul lui Ravel), ori o poveste în format audio. Daca este o poveste noua, ei se vor stradui sa stea treji, ca sa afle „ce se întâmpla".
Un joc linistit în pat, o carticica de co-lorat sau de citit sunt activitati, de asemenea, permise. Într-o atmosfera relaxata si linistita, copiii vor adormi sau cel putin, daca nu pot dormi, se vor relaxa. Copiii care se joaca între ei pot fi despartiti de un paravan.
Aceasta separare poate sa fie permanenta, explicându-le ca fiecare se va bucura de un locsor al lui.
Unii copii nu pot adormi fara jucaria preferata, fara perna ori paturica draga. Nu e bine sa obiectati sau, mai grav, sa deveniti agresivi. Daca baietelul sau fetita nu intra în pat fara acel obiect înseamna ca are nevoie de el. Psihologia a explicat aceste mecanisme. Un copil va renunta singur la acel obiect atunci când nu va mai avea nevoie de el. Pâna atunci, e bine sa fie lasat sa-l pastreze.
Alti copii îsi baga sub patura jucaria cea mai noua. De data aceasta, nu mai este acelasi lucru. Jucaria poate sta lânga pat, pe un scaunel, astfel încât sa fie vizibila, dar copilul sa nu o poata atinge cu mâna.
Ore si locuri fixe
Pe lânga jocuri, „trucuri" si negocieri, o regula trebuie sa ramâna stabila: orele si locurile fixe de somn si de masa. De ce cred parintii ca numai bebelusii au dreptul la un program bine stabilit (desi cu ei nu trebuie sa fim chiar atât de rigizi)? Mesele la ora fixa si acelasi loc pentru dormit ajuta orga-nismul copilului sa-si creeze un ritm propriu, pe care îl respecta în mod firesc. În felul acesta, nu vom mai auzi vreodata: Nu vreau sa dorm!