Iulia Pantazi, psiholog
Cabinetul Psihobest, Bucuresti
Adoptia este un fenomen social de pe urma caruia, in general, izvorasc numai beneficii, atunci cand adoptatorii (cei care realizeaza infierea) isi asuma aceasta uriasa responsabilitate cu iubire, dar si in deplina cunostinta a realitatilor unei astfel de decizii, realizata prin consiliere psihologica.
In ultima vreme, la cabinet, m-am confruntat cu temerile unor parinti adoptivi, legate de relatia parinte-copil (in care un loc central il ocupa spaima ca puiul adoptat sa afle adevarul despre orginile sale), cat si cu temeri legate de viitorul copilului adoptat. Parintii adoptivi trebuie sa inteleaga ca, la fel ca in cazul parintilor obisnuiti, nu sunt indreptatiti sa aiba asteptari exagerate si nu au dreptul de a transfera asupra copilului adoptat idealurile lor neimplinite. In ceea ce priveste comunicarea vestii referitoare la adoptie, intram intr-o zona extrem de sensibila si de particulara, existand cazuri in care aceasta este indicata, dar si situatii in care acest lucru nu este in beneficiul copilului (de exemplu, daca, in trecut, copilul a fost abuzat sau abandonat, revederea parintilor biologici va declansa stari emotionale negative).
Adoptia: o familie pentru un copil
Chiar daca cercetarile au dovedit faptul ca exista o componenta genetica in cazul persoanelor care prezinta comportamente antisociale, in realitate, adoptarea unui copil cu o astfel de mostenire este puternic influentata de armonia mediului familial si social in care el va creste. Acest lucru este preintampinat legal prin existenta unor standarde obligatorii pe care trebuie sa le prezinte o familie potential adoptatoare, prin actul adoptiei urmarindu-se atat beneficiile copilului, cat si ale familiei astfel inchegate.
De asemenea, realizarea unei relatii frumoase parinte-copil (infiat) este vitala pentru evolutia ulterioara a copilului adoptat.
Consilierea cuplurilor care doresc sa infieze un copil, precum si consilierea acestora dupa ce adoptia a fost realizata sunt la fel de importante, deoarece, in timp, pot aparea situatii conflictuale, legate in principal de asteptarile parintilor adoptivi. Cu cat adoptia copilului se realizeaza mai de timpuriu in copilaria acestuia, cu atat cresc sansele unei adoptii reusite. De asemenea, si solicitarea psihica a parintilor adoptivi este mult mai ridicata in cazul in care acestia adopta copii mai mari si, prin urmare, factorul de stres este mult mai ridicat.
Conform legii, din momentul acceptului legal al adoptiei, se realizeaza o legatura de filiatie intre copilul adoptat si adoptator, precum si legaturi de rudenie intre copilul infiat si rudele parintelui adoptator. O adoptie reusita este un castig urias si pentru copil, si pentru familia astfel inchegata, dar si pentru stat. Succes!