Regula de aur de 24 K... trebuie sa ne gandim intotdeauna la impactul actiunilor noastre asupra copiilor
in special, sa ne purtam cu ei asa cum vrem sa se poarte si altii cu ei.
(Maurice Elias)
Din cauza conditiilor socio-economice, din Romania, multi parinti au decis sa lucreze in afara granitelor tarii. Ei au ajuns astfel un fel de musafiri ai propriilor copii, obligandu-i pe acestia sa traiasca intens emotiile venirilor si ale plecarilor lor.
Ca urmare, copiii mani-festa o serie de tul-burari din sfera afectiv-comportamentala. Chiar si cei mai maricei, in ciuda maturizarii fortate, nu inteleg decizia parintilor si se simt vinovati ca responsabilitatea cresterii lor este o povara pentru parinti: „Muncim din greu ca sa avem cu ce sa te crestem". Fraza pe care copilul o interpreteaza astfel: „Esti raspunzator ca existi, iar eu trebuie sa ma sacrific" sau „... toti trebuie sa ne sacrificam".
Ce se intampla, asadar, cand parintii lipsesc o perioada indelungata de timp si implicarea lor in viata propriului copil este mai mult virtuala? in acest caz, copilul respectiv dezvolta sindromul de abandon, caracterizat printr-o stare depresiva, pe care el nu are capacitatea de a o intelege si de a-i face fata. Ca urmare, copilul se poate „Inchide in sine" sau poate dezvolta comportamente dezadaptative social, incercand prin acestea sa atraga atentia. De aceea, in multe cazuri este nevoie sa se apeleze la servicii specializate de consiliere psihologica.
Se stie ca, in majoritatea situatiilor, reactia comportamentala este raspunsul la provocarea data de un alt tip de comportament. De asemenea, este cunoscut faptul ca ceea ce fac parintii copiii tind sa imite, chiar si dupa un timp indelungat.
In concluzie, parintii nu-si pot permite luxul unor asteptari rezonabile din partea copiilor, daca nu sunt prezenti in viata acestora.