Cristina Cazan
Este imposibil sa te gandesti la arta chineza ori la arta japoneza si sa nu iti vina imediat in minte imaginea clasica a copacului inflorit. Adeseori, doar o ramura cu flori a inspirat artistul. De o extraordinara delicatete, picturile traditionale in acuarela pe foi de orez, care reprezinta natura, exercita o mare seductie asupra noastra. Semnele caligrafice dau un plus de farmec si de mister acestor picturi. Mereu este transmis ceva: fie ca este vorba despre numele artistului, titlul ori subiectul lucrarii, o meditatie legata de tema reprezentata, fie toate deodata, caligrafia face parte intima din opera. Caci orice artist din Extremul Orient este, in acelasi timp, un maestru in pictura si caligrafie.
Istoria acestor doua arte infratite, pictura si caligrafia, a inceput acum 3 000 de ani. La inceput, artistii erau calugarii din temple, dar, indiferent de credintele lor religioase, toate subiectele reprezentate erau legate de natura. Caci religiile clasice, precum budis-mul, sintoismul sau taoismul, venereaza natura, vazand-o ca pe un univers in care toate fiintele si plantele traiesc in armonie. Omul este o parte importanta a acestui univers, iar rolul lui este acela de a respecta viata oriunde o intalneste. In plus, pentru a-si mentine sanatatea trupului, a mintii si a sufletului, omul nu trebuie sa piarda legatura cu natura.
Teme si mesaje
Picturile inspirate din natura nu sunt simple reprezentari ale acesteia, ci contin simboluri complexe pentru destin, viata, moarte, tinerete, batranete, inocenta, intelepciune etc.
Astfel, o pictura care trateaza tema anotimpurilor trebuie inteleasa ca o meditatie asupra etapelor vietii. Primavara, reprezentata prin arbori infloriti, flori de sezon, berze ori alte pasari migratoare, semnifica nasterea si copilaria, inceputul unei lungi si misterioase povesti de viata. Vara, imaginata cu vegetatie luxurianta si pasari variate, corespunde varstei tineretii, cand viata este stapanita de bucurie si pasiuni. Toamna, figurata prin vegetatie galbena si roscata, simbolizeaza maturitatea si inclinatia spre meditatie. Iarna, prezenta in pictura cu petice de zapada si crengi golase, este asociata cu intelepciunea, batranetea si moartea.
Dar, din tot universul naturii, trei plante au fascinat cu deosebire lumea orientala: ciresul inflorit, orhideea si bambusul. Acestea sunt considerate plante nobile care influenteaza pozitiv atat natura, cat si destinele oamenilor.
Se spune ca frumusetea lor radiaza mari energii ce imbunatatesc puterile mintii si ale corpului tuturor celor care le ating, le protejeaza sau doar le privesc.
Povestea samuraiului si a ciresului inflorit
Deseori artistii japonezi ilustreaza o celebra poveste din folclor: Samuraiul si ciresul inflorit al lui Jirohei. Povestea - o parabola despre puterea miraculoasa a ciresului inflorit - este adesea relatata la un templu din Kyoto, in a carui mare si superba livada de ciresi se afla, de multa vreme, un copac imens, uscat. Calugarii de aici sustin ca acest trunchi maret este chiar ciresul lui Jirohei, care a trait in acel loc inainte de a fi intemeiata manastirea.
Se spune ca, pe vremuri, exista un om foarte cinstit si harnic pe nume Jirohei, care a hotarat sa deschida o ceainarie intr-o regiune nepopulata, de-a lungul unui drum batut de calatori. Cautand un loc pe care sa construiasca viitoarea Casa a ceaiului, Jirohei a zarit un cires tanar care rasarise in mijlocul unei pajisti cu flori. Ciresul tocmai era in floare, iar Jirohei a fost cucerit de frumusetea floricelelor de pe mladite si a hotarat sa se stabileasca langa acel pom. Indragea atat de tare copacelul, incat mergea in fiecare zi sa-l ingrijeasca, dupa care se aseza langa tulpina sa, admirandu-l. Tot timpul il veghea de teama ca nu cumva sa-i rupa crengutele inflorite animalele salbatice sau vreun calator. In cativa ani, ciresul crescuse cat altii in zeci de ani, iar Jirohei devenise foarte bogat.
Intr-o zi ploioasa, totul s-a schimbat: la ceainarie a poposit un samurai cu o figura rautacioasa, care ii ceru lui Jirohei sa-i dea o creanga din ciresul inflorit. Cu multa umilinta Jirohei refuza, spunandu-i ca nimeni, niciodata, nu a rupt din crengile copacului sau drag, ca acesta trebuie admirat de departe, nicidecum atins, deoarece crengile sunt frumoase acolo unde au crescut. Odata rupte, ele mor repede, iar copacul sufera si se urateste. Samuraiul s-a infuriat din cauza refuzului si, scotand sabia, s-a repezit spre cires. Atunci Jirohei s-a pus scut inaintea ciresului, imbratisandu-l cu bratele pentru a-l apara. Dar samuraiul cel rau nu s-a induplecat, l-a omorat pe Jirohei si apoi a inceput sa taie din crengile ciresului.
In zilele ce au urmat, cire-sul s-a ofilit, apoi a murit. In scurt timp, ceainaria a ajuns o ruina, iar calatorii obositi isi aminteau cu nostalgie de ciresul miraculos care fusese atatia ani o binecuvantare pentru ei.