Toata familia este adunata in jurul mesei de joc. Ca e „Piticot", „Nu te supara frate" sau „Domino", jocul ar trebui sa insemne buna dispoziţie. Dar aceasta dispare rapid, caci micutul nu se distreaza decât daca el câstiga. Daca nu, incepe sa plânga, sa arunce cu piesele jocului, sa refuze sa mai joace si nimic nu-i mai e pe plac. Reuseste imediat ca, prin comportamentul lui, sa-i indispuna pe toţi, iar atmosfera de joc dispare ca un puf de papadie. Ce-i de facut?
Succesul si esecul se invata
Sa-i invaţam pe copii ca in joc, ca si in viaţa, uneori câstigi, alteori pierzi. Dar important e sa participi si sa te bucuri ca iei parte la acea intrecere. In societate intri in cooperare, dar si in competiţie cu ceilalţi sau chiar cu tine insuţi. Asa iţi verifici competenţele, aptitudinile si iti descoperi chiar talente nebanuite.
Pentru a se obisnui atât cu victoriile, cât si cu infrângerile, copilul trebuie sa le traiasca pe amândoua. Bucuria succesului, aprecierea celorlalţi sau câstigarea unui premiu ii dau siguranţa de sine si sentimentul propriei valori. Dar si din esec invata: vede ca poate câstiga, dar mai trebuie puţin efort, ceva de lucrat in plus si mai multa concentrare a atenţiei, si simte ca ceilalti il sprijina si ii apreciaza stradania.
Angrenat in jocuri de masa, in mici concursuri de alergari, sarituri sau intreceri cu sarcini hazlii, dar cu reguli clar precizate - copilul percepe in felul lui ce inseamna succesul si esecul.
Pasi de urmat
Succesele unui copil sunt intotdeauna pregatite de alte mici insuccese. De aceea, copilul trebuie invatat cât mai de timpuriu cum sa faca fata si esecului, nu numai implinirilor.
• Pasii de urmat nu sunt grei si nici imposibili. Inca de când e mititel si incearca sa faca primii pasi, nu incercati sa-l sprijiniti sau sa-l prindeti de la prima cazatura decât daca e in pericol sa se raneasca. Lasati-l sa gaseasca singur punctele de sprijin si de echilibru, sa gaseasca singur metoda prin care sa-si duca la bun sfârsit actiunea. Când va reusi, va fi cu atât mai fericit cu cât s-a straduit mai mult.
• Când este ceva mai maricel si ati inceput sa jucati diverse jocuri impreuna, nu schimbati regulile jocului din mers doar ca sa câsige el, nici nu va dati batuti cu orice pret. Copilul trebuie sa afle ca nu poate fi intotdeauna cel mai bun, altfel riscati ca, atunci când se va intrece cu alti copii de seama lui si va pierde, sa se simta nedreptatit sau, si mai grav, umilit. E bine sa afle ca un esec trebuie sa-l determine ca a doua oara sa faca lucrul acela si mai bine.
• Când pierde la vreun joc, spuneti-i ca va pare rau ca a pierdut, dar ca sunteti mândri ca s-a descurcat din ce in ce mai bine, ca joaca din ce in ce mai corect si ca este un adversar de temut. La urmatorul joc de acelasi fel, cereti-i parerea de ,,specialitate" intr-un anumit moment. Ii va creste increderea in propria persoana si-si va da seama ca a pierde nu e sfârsitul lumii. Inseamna doar ca, de data aceasta, celalalt a fost mai bun. Data viitoare se va mobiliza si va fi el cel mai bun.
• Când a cazut, a uitat poezia sau n-a reusit sa arunce mingea asa cum trebuia, nu porniti de la premisa ca ,,va face de rusine". Fiecare copil are un ritm al sau, abilitati si capacitati specifice si un fel propriu de a depasi obstacolele. Laudati-l pentru fiecare reusita, iar când rateaza, explicati-i ca ii va fi poate mai usor daca va proceda altfel. Nu-l admonestati de parca ar fi o catastrofa, va resimti mai târziu si cea mai mica nereusita ca pe un razboi pierdut. Ii va fi teama sa greseasca, se va simti pierdut in fata esecului, ceea ce, cu siguranta, ii va taia elanul de a lupta sau de a incerca lucruri noi.
De tinut minte
a) Nu fortati copilul sa faca anumite lucruri doar pentru a fi ,,la fel" de bun precum alt copil.
b) Daca nu poate face un lucru, o activitate, incercati sa-l indrumati spre o alta activitate asemanatoare care solicita alte dexteritati.
c) Incercati sa-i ,,deschideti apetitul" pentru sport. Ii va fi mai usor sa invete cum se pierde si cum se câsiga.