De obicei, pentru copiii de varsta prescolara, parinţii sunt cei care cumpara carţi. Ei iau aceasta decizie fara sa se gandeasca vreun moment ca ar fi bine sa-i implice si pe cei mici. De ce? Pur si simplu, parintii sunt convinsi ca alegerile lor sunt cele mai bune si cred ca acest fapt va atrage indubitabil dupa sine si placerea copiilor de a lucra. Din pacate insa, se intampla de multe ori sa apara conflicte, in cazul in care preşcolarul doreşte o carte, iar parintele a facut o alta alegere (sa fim sinceri, pe baza preţului mai ales, pentru ca „... tot nu ştie sa umble cu carţile, nu le pastreaza"). Rezultatul? Copilul ramane cu o reacţie negativa care s-ar putea transfera in timp asupra tuturor propunerilor venite din partea adulţilor.
Achizitionarea unei carti
Iata ce trebuie sa urmarim atunci cand supunem atentiei copilului o carte. In primul rand, trebuie sa fim atenti la calitatea hartiei, apoi la tema urmarita de autor si la calitatea ilustratiilor. Deci trebuie sa rasfoim cartea mai inainte de a ne lasa influenţati de preţ ori de vreo prejudecata. De exemplu, nu trebuie sa preferam o carte de colorat pentru prescolar in detrimentul uneia care are imagini mai mici, pentru ca o parte este ocupata de text. Este adevarat: prescolarul nu stie sa citeasca, dar noi, parintii, stim. Si ce poate fi mai frumos si mai educativ decat sa petrecem cateva clipe impreuna, citindu-i?
Imagini clare, cu forme bine desenate
Intr-adevar, imaginile in sine trebuie sa fie clar desenate, deci sa aiba un contur bine definit, astfel incat copiii sa recunoasca imediat obiectul (fiinţa) reprezentat. Atunci cand nu dorim neaparat o carte de colorat, una cu fotografii bine realizate este cea mai buna alegere. Dar, daca dorim o carte de colorat, ar fi mai bine sa alegem o carte de format mai mic ori cu desene mai mici care trebuie colorate. O suprafaţa prea mare este dificil de colorat, plictiseşte şi mai ales oboseşte copilul. Asemenea carţi de format mare pot fi insa foarte utile daca doriti sa obişnuiti copilul cu acuarelele. In acest caz, un desen mare cu linii simple, ce ofera o suprafaţa larga pe care sa se poata mişca pensula, este cea mai buna alegere. In acest caz trebuie sa fim atenţi la tipul de hartie (sa nu fie prea poroasa, ca sa nu „suga", ori prea subţire si sa se rupa).
Un text simplu
Chiar daca este vorba despre copiii mici, care nu ştiu inca sa citeasca, este bine ca pe pagina sa existe putin text sau macar un singur cuvant. Acest lucru este indicat, deoarece, oricat ar fi de mic copilul, este bine ca, atunci cand ii aratati imaginea si o comentati impreuna, sa ii aratati şi textul scris, atragand atenţia asupra lui: „Aici scrie ceva", „Aici scrie...". Si la fel procedati si cu celelalte pagini. In acest fel, copilul va fi obişnuit cu diferenţa dintre imagine şi text (fara sa i se ceara sa ţina minte ceva) şi, de asemenea, cu faptul ca scrisul inseamna un anumit lucru. Astfel, copilul va invaţa sa stabi-leasca relaţia dintre imagine şi scris.
Carti pentru invatatura
In general, atunci cand parinţii cumpara carţi copiilor de varsta prescolara, se gandesc in primul rand sa ii distreze, sa le dea o ocupaţie. O carte buna pentru acestia este o carte cu imagini in special, dar si cu un pic de text. Enciclopediile pentru copii, care se gasesc pe piata, sunt in general adecvate. Dar copilul nu invaţa din enciclopedii neaparat, ci din orice alta carte de poveşti sau de poezii. Este bine ca toate acestea sa conţina numeroase reprezentari grafice, care sa susţina textul citit de adult. In acest context, carticelele cu personaje din desenele animate pot fi utile. Dar, in acelaşi timp, ele fac şi un deserviciu copilului atunci cand subiectul cartii este preluat din literatura importanta a lumii. Motivul? Aceste surogate de text nu conţin nimic din opera originala, ci doar o schema suprasimplificata a acţiunii. Copiii obişnuiţi cu astfel de texte vor pierde cu siguranţa capacitatea de a gusta adevarata literatura, dar in primul rand vor pierde motivaţia de a citi cartea originala.
Astfel, carti precum "Pinocchio", "Fram, ursul polar" etc. nu le vor mai suscita interesul pentru lectura originala, pentru ca ei deja „le ştiu", „le-au citit".
Ar fi bine daca parinţii ar alege pentru „Incepatori" carţi cu povesti simpatice, alerte, dar fara corespondenţa cu marile opere din literatura pentru copii. Desigur, ţine foarte mult de educaţia din familie, de valoarea pe care o are cartea pentru parinţi, de modul in care aceştia motiveaza copilul. In cazul in care familia considera cartea o valoare indispen-sabila şi o şi dovedeşte prin interesul pentru citit, evident, asemenea „primejdii" nu exista.
Sa-i intrebam si pe copii!Atunci cand veti cumpara o carte pentru copil, e bine sa o faceti pe baza rezultatelor unor chestionari anterioare prin care puteti afla poveştile, personajele sau imaginile preferate de copil. Astfel veti fi sigur ca acesta le va asculta/colora cu placere. Dupa ce ii veti darui cartea, prelungiti bucuria copilului, aratandu-va interesati de carte. Cum? Prin intrebari, prin comentarii, prin discutii stimulatoare pentru copil. Activitaţile comune dintre copil si parinte sunt extrem de benefice pentru el, toate acestea contribuind la adancirea increderii si a afectiunii fata de parinti.